Ceva din mine, numai pentru tine …

E târziu, aproape noapte … simt cum prin vene îmi curge un alt fel de sânge, un sânge plin de ură … ştiu, trebuia să-mi iau medicamentele, dar acum e prea târziu, sunt prea plină de ură ca să mai pot schimba ceva prin acele pilule pe care un psihiatru mai labil decât mine mi le-a prescris. Simt cum ochii o iau razna, se mişcă incontinuu în stânga şi în dreapta, pupilele mi s-au dilatat … nu mai e mult …

După prea puţin timp, conştientul si inconştientul se contopesc … nu mai ştiu ce e vis si ce e realitate … nu îmi pot controla gesturile, privirile … gândurile

il văd intr-un colţ al camerei …  el nu ştie ce monstru zace în mine … e liniştit … poate face pe invizibilul  sau poate doar viseaza la eroii nemuritori din basme de mult apuse care vin să-l salveze din turnul de fildeş pe care el singur şi l-a construit printr-un comportament ostil şi antisocial …

Mă duc uşor spre el … îl aduc cu picioarele pe pământ printr-o simplă atingere pe umăr … îmi zambeşte dezamăgit … mă uit la el cu o privire goala. Îl mint, pentru prima dată îl mint … îi spun să ne jucăm un joc despre care tocmai am citit pe internet … trebuie să mă lase să îl leg la ochi. El acceptă, intotdeauna are încredere în mine, prea multă încredere … i-am mai spus de câteva ori să nu mai fie atât de naiv … el continuă să fie prea naivă … acum va vedea cât de mult costă naivitatea.

Îl leg la ochi încet … totul pare un joc. Îl iau de mână şi îi spun să se aşeze pe canapea. El face întocmai ce îi cer … o victimă atât de ascultătoare … îi spun să aştepte în tăcere pasul următor. Mă mai consult o dată cu mine, să fiu sigură că asta e ceea ce-mi doresc, după care îl întind pe canapea, îl leg de mâini şi de picioare. Zâmbetul îi dispare, dar încă are încredere … nu m-a întrebat ce sau de ce … când va vrea să facă asta, va fi prea târziu. Îl leg la gură … încet, încât totul să pară o joacă de-a hoţii şi poliţiştii. Acum e prea târziu pentru regrete …

Îi explic în câteva cuvinte despre monstrul din mine care mă obligă să fac asta … el ştie că nu mai există scăpare, dar nu protesteaza … se resemnează repede. Îl dezleg la ochi, vreau să ma privească …

Mai întâi îi tund părul … să înţeleagă că nu e o glumă … ştiu că tinea mult la părul lui … între timp îi povestesc cum va murii, că în scurt timp toată lumea va uita de el şi nu o să mai existe nimic pe lumea asta care să aducă aminte de existenţa lui … nu a lăsat nimic în urma lui … va fi un fiu pierdut pentru cineva si un prieten uitat pentru alţii … atât … o amintire vagă a unei persoane … a unei simple persoane.

Îl tai superficial pe burtă, picioare, mâini şi faţa … se zvârcoleşte fără şanşa … încearcă să urle … totul este degeaba … e mult prea târziu. Un deget îl tai pentru pisică … se uită cu prea multă poftă. După care îl tai încet în două. Prea mult sânge … regret? … e prea târziu pentru regrete …

Acuma tot ce rămâne de facut e să găsesc o modalitate să scap de cadavru …

Mă trezesc … deodată mă ridic în capul oaselor … totul a fost doar un vis … o privire schizofrenică îmi controleaza ochii şi un râs hienic îmi scapă printre buzele amorţite … e prea târziu pentru regrete …

尘埃 … da.

Un an…… o luna…. 30 de zile….. o treime de iarna  ♣

Dupa ce am privit impreuna frunzele necoapte, am impietrit, am fost in liniute pe ochi, pe nas, pe gura iar buzele mele au fost doua baloane, in timp ce o lampa “cam” radea la o capsuna ametita. Conturul meu era rece, iar forma mea era goala, o parte amortise, corpul nostru dormea in timp ce constiinta de sine era mai treaza ca oricand. Am ras, pisica a ras si ea cu noi, sau poate radea de visul ei; restul e o pagina alba, goala. Am uitat si-mi doresc, de fapt, ne dorim sa readucem la viata clipele pline de culoare, inverzite. Asta e planul, asta vom face.

Abstract, dar ceea ce s-a intamplat in ultimul timp nu ar putea fii povestit in cuvinte legate intre ele de inteles.

Un singur sfat avem, pentru fete: sa nu-l agatati pe baiatul care livreaza pizza! Finalul nu e deloc frumos!

sa sti ca eu am fost cuminte (cand nu am fost rea)

M-a lovit rau de tot vacanta … am ignorat tot ce se putea ignora … incepand cu scoala, lucru, prieteni etc … mi-e putin rusine de fapta mea, dar nu pot sa spun ca-mi pare rau … sa fim seriosi, mai ai cateodata nevoie si de cateva saptamani de singuratate, numai eu cu mine si cu matza

Dar asa ca un mic cadou pentru Mosu’, in loc de banalele prajiturele si laptic, eu m-am hotarat sa apelez la un gram de ceva si o sticla mare de votca … sa va spun si de ce … daca il fac pe Mosu’ sa zboare putin, fara ajutorul renilor, va lasa deoparte lista predominanta de rele pe care le-am facut in cursul anului, si va avea intaietate lista lucrurilor pufoase, parfumate si bune, facute de copilul cuminte din mine (intre noi fie vorba … care e condus tot de o minte putin sadica) astfel sub bradul meu nu o sa gasesc numai carbuni si semne obscene din partea mosului si voi gasi si eu munti si cascade de ciocolata, muuuulte muuuuulte jucarii si alte cele care fac sufletelul meu sa salte de fericire

Te astept cu drag Mosule …

Vacantaaaaa…….

Am plecat cu saniuta cu talpi lucioase si varfurile-ntoarse, in urmarirea lui Mos Craciun

Sunt albastra.

Sunt intr-o criza de zile mari…. ma plictisesc ingrozitor!!! Am nevoie de ceva nou, de o experienta care sa iasa din tiparele deja cunoscute mie. M-am saturat de aceleasi locuri, aceleasi chestii….

Rutina asta ma tortureaza, simt ca am ajuns intr-un punct mort, iar lucrul asta nu e deloc ok pentru mine, caci nu inseamna nimic altceva decat ca nu mai e mult pana o sa explodez si o sa distrug ceva.

Fiecare clipa e repetitie, repetitie, repetitie….. la nesfarsit!

Imi trebuie idei noi si cat mai tampite!! Oare altii ce fac pentru a evita situatiile de genul asta???

Si inca o intrebare, doar de curiozitate: ce parere aveti despre persoanele care accepta si chiar propun “one night stand”-uri? (se exclud cele care cedeaza din prima seara, dupa care au pretentii la o relatie serioasa cu respectivul/respectiva).

Un mare DE CE??? … si un mic JOC :D

Am fost o mica ignoranta si am ignorat, ignorantul asta de blog

Dar iexista o explicatiune

Pai sa vedeti … am intrat intr-o zi senina pe wordpress … chiar ma gandeam oare cine ma mai ucide intr-un mod brutal prin niste cuvinte atat de frumos aranjate incat nu poti sa faci altceva decat sa razi

Atunci s-a produs catastrofa catastrofala … ceva se schimbase … nu mai era nimic la fel … totul era ciudat … meniu (sau cum sa-l numesc) nu mai era asa cum il invatasem eu mecanic cu ajutorul lui Bule Istericoase …

Am apasat usor si senin pe “x”-ul de sus din dreapta si totul a disparut … eu chiar credeam, in naivitatea mea imbecila, ca ceea ce vazusem nu era altceva decat o simpla eroare … am luat procesul de la capat … cand am intrat din nou pe panoul meu de control am constatat cu uimire ca “eroarea” persista … la naiba … poate nu e doar o eroare, imi tot urla o voce sadica in cap … o ignoram cu desavarsire … eu chiar nu vroiam sa accept o idee atat de groaznica …

Chiar nu intelegeam de ce aveau nevoie de aceasta schimbare idioata … eram foarte paranoica si in mintea mea bolnava nu se derulau decat scenarii in care wodpress-ul vroia sa ma chinuie …

Am renuntat sa intru si sa ies din 5 in 5 minute in speranta ca eroarea va disparea … dupa cateva ore am vorbit cu Bule Belicoase care mi-a confirmat ceea ce am refuzat sa accept … WORDPRESS-UL NU DADEA ERORI … WORDPRESS-UL SE SCHIMBASE

Am fost prea furioasa … prea suparata pe spatiul asta virtual … nu intelegeam de ce mi-a facut asta … de ce m-a pedepsit in halul asta … incat am ales sa il ignor … sa il parasesc, sa nu mai tin cont de relatia speciala care se crease intre noi … si asta am si facut.

La naiba wordpress-ul a castigat … eu am cedat … nu am putut sa raman suparata pe el si am decis sa-l iert si sa luam totul de la inceput ca la primul click … si astfel am ajuns sa fim iara impreuna.

L-am iertat dar nu l-am uitat ce-i drept … dar timpul le vindeca pe toate. Un singur telefon Bulelor le rezolva pe toate

Si acum … cireasa de pe tort …

BoBo … adevar sau provocare ?

LATER EDIT: BoBo, noi vrem sa ne povestesti cea mai mare minciuna pe care a putut creierasul tau sa o debiteze vreodata … si nu uita circumstantele, imprejurarile, persoanele implicate, consecintele etc

Am fost cuminte ???

Anul acesta am fost o fetita cuminte si Mos Nicolae nu mi-a umplut ghetutele cu bate, bete, jordite si alte cele … mi-a umplut ghetutele cu capsunici cantareti adorabili

Cine-i animalul?

Cat de amuzant poate fii sa privesti un animal intr-o cusca? Care e scopul unei gradini zoologice? Inteleg rezervatiile naturale, dar ce rol au gradinile zoologice? Sa ne hraneasca infatuarea si ignoranta? Sa ne alunge plictiseala? Sa ne intareasca ideea de superioritate, sa ne convinga de faptul ca doar omul merita respect si ca doar omul, dintre toate fiintele, beneficiaza de  dreptul la o viata libera?

Cat despre cei care tortureaza si ucid animale numai si numai din placere….. nu s-au inventat inca injuraturile de care am nevoie pentru a le comenta actele.

Eu, detinatoarea acestui blog alaturi de Capsunica Lenesa, declar in mod public si in deplinatatea facultatilor mintale ca mi-ar face o deosebita placere sa-i ucid in mod sadic si deosebit de violent, prin metode inca negandite si mai groaznice decat si-a imaginat vreodata cineva, pe toti aceia carora li se pare un lucru absolut normal sa chinuie animale.

Si…. DA! Ma intereseaza mai mult acest aspect legat de animale, decat orice razboi sau revolutie sau altceva de genul, care se duce in momentul asta in nu-stiu-ce colt al lumii. Asta ca sa fie lucrurile clare. Ne omoram intre noi de idoti ce suntem, dar faptul ca suntem destul de idioti incat sa ne dam in cap unul la altul din motive absolut absurde, nu ne ofera dreptul de a face acelasi lucru si cu alte fiinte!

Probabil ca am facut destul de multe greseli gramaticale, mi-e somn si sunt nervoasa, iar tastele din fata mea dispar incet-incet….. Asa ca o sa inchei aici. Cu nervi, la naiba.

v

DA, suntem malefice !

Suntem date dracu’ !

Uite si dovada

MWAHAHAHAHHAHAHAAAAAAAAAAHAHAHAHAAAAHAHAHAHAAAAAAAAAHAAAHAAAA

Si partea a doua…..

Radu mamii, Radule…….. adevar sau provocare?

Pe Bobo il iertam de data asta, cadoul nostru de ziua lui Dar nu mai e mult…. Depinde cat de norocos e la tragerile la sorti

LATER EDIT: Raducu’ a ales adevar….. asa ca noi te rugam pe tine, Radu…cea, sa povestesti, in detaliu, cand, cum si cu cine ti-ai pierdut virginitatea…. (la naiba, de ce n-ai ales provocare? )

LATER EDIT 2: Raducea a raspuns…. la el pe blog

leapsa, leapsa, leapsa, alta leapsa….!

Mersi raducea, but you will die soon, of course

Trebuie sa spui ce-ti vine in cap:

1. Vorba preferata: “manci curu’” (asta Fragolina m-a invatat)
2. Vorba detestata: “proasto!”
3. Drogul favorit: ciocolata verde
4. Sunetul preferat: ala scos de paharele de cristal umplute partial cu apa
5. Sunetul detestat: zgariatul cu unghiile pe tabla
6. Ce zic la nervi: nu zic, distrug direct!
7. Pe bancnota punem pe: nici pe astea de acum nu stiu care, cine, ce si cum
8. Meseria strict interzisa pentru mine: cantareata, clar!
9. Ma voi reincarna in: pisica….. sau, in orice caz, ceva din specia felinelor
10. In acea zi Dumnezeu mi-ar spune: Surprize-surprize! HA HA…

________________________________

1. Ariel M-Zim 5 – la numarul asta nu m-am prins, zau ca nu!

2. Prima zi de scoala – de abia asteptam sa plece maicamea, sa raman numai eu cu colegii

3. Ploaie – plimbare!!!!!!

4. August – drumetie

5. Einstein – creier mare, inteligenta pe masura creierului, dar si naivitate multa

6. Messenger – o chestie practica

7. Scame – IAR??? Unde????

Leapsa merge la…….. tot blogrollu’