Flori moarte, inecate
Doar praful le mai cunoaste
Doar noi le mai vedem,
Doar noi am uitat sa le lasam uitate.
Zimbri insangerati pe perdelele gri,
Locul nostru pare tot mai pierdut
In timp si iubire mintita,
In secunde de galbene iluzii.
Am scrijelit sunete dulci pe inima ta
Dar le-a inghitit nemilos
Si le-a aruncat in abis.
Cine ne mai aude? Poate doar infinitul si marea.
Fumul mortii noastre zace linistit
In scrumiera. Langa tine,
Intr-un colt,
M-am pitit.
draguţă poezioara
Comment de Fără Sens — octombrie 10, 2008 @ 6:13 am
awwwww … ce flocirele dragute
Comment de Capsunica Lenesa — octombrie 10, 2008 @ 8:41 am
[...] flori şi gânduri vechi. de ce? Eu consider că merită promovate Posted by Fără Sens Filed in literatura [...]
Pingback de creaţii drăguţe « Fără sens — octombrie 13, 2008 @ 5:32 pm