Ceva din mine, numai pentru tine …

E târziu, aproape noapte … simt cum prin vene îmi curge un alt fel de sânge, un sânge plin de ură … ştiu, trebuia să-mi iau medicamentele, dar acum e prea târziu, sunt prea plină de ură ca să mai pot schimba ceva prin acele pilule pe care un psihiatru mai labil decât mine mi le-a prescris. Simt cum ochii o iau razna, se mişcă incontinuu în stânga şi în dreapta, pupilele mi s-au dilatat … nu mai e mult …

După prea puţin timp, conştientul si inconştientul se contopesc … nu mai ştiu ce e vis si ce e realitate … nu îmi pot controla gesturile, privirile … gândurile

il văd intr-un colţ al camerei …  el nu ştie ce monstru zace în mine … e liniştit … poate face pe invizibilul  sau poate doar viseaza la eroii nemuritori din basme de mult apuse care vin să-l salveze din turnul de fildeş pe care el singur şi l-a construit printr-un comportament ostil şi antisocial …

Mă duc uşor spre el … îl aduc cu picioarele pe pământ printr-o simplă atingere pe umăr … îmi zambeşte dezamăgit … mă uit la el cu o privire goala. Îl mint, pentru prima dată îl mint … îi spun să ne jucăm un joc despre care tocmai am citit pe internet … trebuie să mă lase să îl leg la ochi. El acceptă, intotdeauna are încredere în mine, prea multă încredere … i-am mai spus de câteva ori să nu mai fie atât de naiv … el continuă să fie prea naivă … acum va vedea cât de mult costă naivitatea.

Îl leg la ochi încet … totul pare un joc. Îl iau de mână şi îi spun să se aşeze pe canapea. El face întocmai ce îi cer … o victimă atât de ascultătoare … îi spun să aştepte în tăcere pasul următor. Mă mai consult o dată cu mine, să fiu sigură că asta e ceea ce-mi doresc, după care îl întind pe canapea, îl leg de mâini şi de picioare. Zâmbetul îi dispare, dar încă are încredere … nu m-a întrebat ce sau de ce … când va vrea să facă asta, va fi prea târziu. Îl leg la gură … încet, încât totul să pară o joacă de-a hoţii şi poliţiştii. Acum e prea târziu pentru regrete …

Îi explic în câteva cuvinte despre monstrul din mine care mă obligă să fac asta … el ştie că nu mai există scăpare, dar nu protesteaza … se resemnează repede. Îl dezleg la ochi, vreau să ma privească …

Mai întâi îi tund părul … să înţeleagă că nu e o glumă … ştiu că tinea mult la părul lui … între timp îi povestesc cum va murii, că în scurt timp toată lumea va uita de el şi nu o să mai existe nimic pe lumea asta care să aducă aminte de existenţa lui … nu a lăsat nimic în urma lui … va fi un fiu pierdut pentru cineva si un prieten uitat pentru alţii … atât … o amintire vagă a unei persoane … a unei simple persoane.

Îl tai superficial pe burtă, picioare, mâini şi faţa … se zvârcoleşte fără şanşa … încearcă să urle … totul este degeaba … e mult prea târziu. Un deget îl tai pentru pisică … se uită cu prea multă poftă. După care îl tai încet în două. Prea mult sânge … regret? … e prea târziu pentru regrete …

Acuma tot ce rămâne de facut e să găsesc o modalitate să scap de cadavru …

Mă trezesc … deodată mă ridic în capul oaselor … totul a fost doar un vis … o privire schizofrenică îmi controleaza ochii şi un râs hienic îmi scapă printre buzele amorţite … e prea târziu pentru regrete …