Sunt albastra.

Sunt intr-o criza de zile mari…. ma plictisesc ingrozitor!!! Am nevoie de ceva nou, de o experienta care sa iasa din tiparele deja cunoscute mie. M-am saturat de aceleasi locuri, aceleasi chestii….

Rutina asta ma tortureaza, simt ca am ajuns intr-un punct mort, iar lucrul asta nu e deloc ok pentru mine, caci nu inseamna nimic altceva decat ca nu mai e mult pana o sa explodez si o sa distrug ceva.

Fiecare clipa e repetitie, repetitie, repetitie….. la nesfarsit!

Imi trebuie idei noi si cat mai tampite!! Oare altii ce fac pentru a evita situatiile de genul asta???

Si inca o intrebare, doar de curiozitate: ce parere aveti despre persoanele care accepta si chiar propun “one night stand”-uri? (se exclud cele care cedeaza din prima seara, dupa care au pretentii la o relatie serioasa cu respectivul/respectiva).

Un mare DE CE??? … si un mic JOC :D

Am fost o mica ignoranta si am ignorat, ignorantul asta de blog

Dar iexista o explicatiune

Pai sa vedeti … am intrat intr-o zi senina pe wordpress … chiar ma gandeam oare cine ma mai ucide intr-un mod brutal prin niste cuvinte atat de frumos aranjate incat nu poti sa faci altceva decat sa razi

Atunci s-a produs catastrofa catastrofala … ceva se schimbase … nu mai era nimic la fel … totul era ciudat … meniu (sau cum sa-l numesc) nu mai era asa cum il invatasem eu mecanic cu ajutorul lui Bule Istericoase …

Am apasat usor si senin pe “x”-ul de sus din dreapta si totul a disparut … eu chiar credeam, in naivitatea mea imbecila, ca ceea ce vazusem nu era altceva decat o simpla eroare … am luat procesul de la capat … cand am intrat din nou pe panoul meu de control am constatat cu uimire ca “eroarea” persista … la naiba … poate nu e doar o eroare, imi tot urla o voce sadica in cap … o ignoram cu desavarsire … eu chiar nu vroiam sa accept o idee atat de groaznica …

Chiar nu intelegeam de ce aveau nevoie de aceasta schimbare idioata … eram foarte paranoica si in mintea mea bolnava nu se derulau decat scenarii in care wodpress-ul vroia sa ma chinuie …

Am renuntat sa intru si sa ies din 5 in 5 minute in speranta ca eroarea va disparea … dupa cateva ore am vorbit cu Bule Belicoase care mi-a confirmat ceea ce am refuzat sa accept … WORDPRESS-UL NU DADEA ERORI … WORDPRESS-UL SE SCHIMBASE

Am fost prea furioasa … prea suparata pe spatiul asta virtual … nu intelegeam de ce mi-a facut asta … de ce m-a pedepsit in halul asta … incat am ales sa il ignor … sa il parasesc, sa nu mai tin cont de relatia speciala care se crease intre noi … si asta am si facut.

La naiba wordpress-ul a castigat … eu am cedat … nu am putut sa raman suparata pe el si am decis sa-l iert si sa luam totul de la inceput ca la primul click … si astfel am ajuns sa fim iara impreuna.

L-am iertat dar nu l-am uitat ce-i drept … dar timpul le vindeca pe toate. Un singur telefon Bulelor le rezolva pe toate

Si acum … cireasa de pe tort …

BoBo … adevar sau provocare ?

LATER EDIT: BoBo, noi vrem sa ne povestesti cea mai mare minciuna pe care a putut creierasul tau sa o debiteze vreodata … si nu uita circumstantele, imprejurarile, persoanele implicate, consecintele etc

Am fost cuminte ???

Anul acesta am fost o fetita cuminte si Mos Nicolae nu mi-a umplut ghetutele cu bate, bete, jordite si alte cele … mi-a umplut ghetutele cu capsunici cantareti adorabili

Cine-i animalul?

Cat de amuzant poate fii sa privesti un animal intr-o cusca? Care e scopul unei gradini zoologice? Inteleg rezervatiile naturale, dar ce rol au gradinile zoologice? Sa ne hraneasca infatuarea si ignoranta? Sa ne alunge plictiseala? Sa ne intareasca ideea de superioritate, sa ne convinga de faptul ca doar omul merita respect si ca doar omul, dintre toate fiintele, beneficiaza de  dreptul la o viata libera?

Cat despre cei care tortureaza si ucid animale numai si numai din placere….. nu s-au inventat inca injuraturile de care am nevoie pentru a le comenta actele.

Eu, detinatoarea acestui blog alaturi de Capsunica Lenesa, declar in mod public si in deplinatatea facultatilor mintale ca mi-ar face o deosebita placere sa-i ucid in mod sadic si deosebit de violent, prin metode inca negandite si mai groaznice decat si-a imaginat vreodata cineva, pe toti aceia carora li se pare un lucru absolut normal sa chinuie animale.

Si…. DA! Ma intereseaza mai mult acest aspect legat de animale, decat orice razboi sau revolutie sau altceva de genul, care se duce in momentul asta in nu-stiu-ce colt al lumii. Asta ca sa fie lucrurile clare. Ne omoram intre noi de idoti ce suntem, dar faptul ca suntem destul de idioti incat sa ne dam in cap unul la altul din motive absolut absurde, nu ne ofera dreptul de a face acelasi lucru si cu alte fiinte!

Probabil ca am facut destul de multe greseli gramaticale, mi-e somn si sunt nervoasa, iar tastele din fata mea dispar incet-incet….. Asa ca o sa inchei aici. Cu nervi, la naiba.

v

DA, suntem malefice !

Suntem date dracu’ !

Uite si dovada

MWAHAHAHAHHAHAHAAAAAAAAAAHAHAHAHAAAAHAHAHAHAAAAAAAAAHAAAHAAAA

Si partea a doua…..

Radu mamii, Radule…….. adevar sau provocare?

Pe Bobo il iertam de data asta, cadoul nostru de ziua lui Dar nu mai e mult…. Depinde cat de norocos e la tragerile la sorti

LATER EDIT: Raducu’ a ales adevar….. asa ca noi te rugam pe tine, Radu…cea, sa povestesti, in detaliu, cand, cum si cu cine ti-ai pierdut virginitatea…. (la naiba, de ce n-ai ales provocare? )

LATER EDIT 2: Raducea a raspuns…. la el pe blog

leapsa, leapsa, leapsa, alta leapsa….!

Mersi raducea, but you will die soon, of course

Trebuie sa spui ce-ti vine in cap:

1. Vorba preferata: “manci curu’” (asta Fragolina m-a invatat)
2. Vorba detestata: “proasto!”
3. Drogul favorit: ciocolata verde
4. Sunetul preferat: ala scos de paharele de cristal umplute partial cu apa
5. Sunetul detestat: zgariatul cu unghiile pe tabla
6. Ce zic la nervi: nu zic, distrug direct!
7. Pe bancnota punem pe: nici pe astea de acum nu stiu care, cine, ce si cum
8. Meseria strict interzisa pentru mine: cantareata, clar!
9. Ma voi reincarna in: pisica….. sau, in orice caz, ceva din specia felinelor
10. In acea zi Dumnezeu mi-ar spune: Surprize-surprize! HA HA…

________________________________

1. Ariel M-Zim 5 – la numarul asta nu m-am prins, zau ca nu!

2. Prima zi de scoala – de abia asteptam sa plece maicamea, sa raman numai eu cu colegii

3. Ploaie – plimbare!!!!!!

4. August – drumetie

5. Einstein – creier mare, inteligenta pe masura creierului, dar si naivitate multa

6. Messenger – o chestie practica

7. Scame – IAR??? Unde????

Leapsa merge la…….. tot blogrollu’

Intalnire de gradul 4 cu “Aragazul”!

M-am mutat! Gata! Am parasit apartamentul calduros si primitor al Fragolinei, pentru un alt apartament. O saptamana intreaga am tot cautat si-am tot cautat, de….. cum se zice….. “mi-au sarit capacele”. Atatea oferte am citit, de credeam ca o sa trebuiasca sa-mi pun ochelari “fund de borcan”! Cat despre factura de la vodafone…. ei bine, va anunt cu infricosare, ca a depasit nivelul atmosferei terestre. Vai si amar de fundu’ meu!

A trebuit sa achizitionez urgent o cutie de locuit (termenul era 1 dec) asa ca, in momentul in care am gasit, in sfarsit, un spatiu ce parea sa atinga minumul de decenta, n-am mai pus prea multe intrebari si-am batut palma cu proprietarul! A, da, proprietarul…. m-am considerat cea mai norocoasa datorita simplului fapt ca am reusit sa inchiriez cativa pereti care sa ma fereasca de iarna, fix de la proprietar…. si nu prin agentie, caci agentiile imobiliare din Romania, dragele de ele, au impresia ca activeaza undeva prin Finlanda, Norvegia…..tarile astea nordice unde nivelul de trai e atat de ridicat, incat cetatenii isi permit sa conduca rachete in drumul spre job! Comisionul cerut de agentii, in general, e de 80% ( ) …… in conditiile in care chiriile se invart in jurul sumei de 300-350 de euro, plus acele “mici” garantii, care trebuie sa le platesti, garantat, desigur, in absolut toate situatiile. Si da, stiu: chiriile astea sunt chiar mici fata de Bucuresti. Si ce daca? Asemenea sume, indiferent de zona, pentru o tara precum micuta distrusa Romanica, sunt mai mult decat mari! Asemenea sume iti scurteaza speranta de viata semnificativ! Eu, din momentul in care am platit prima chirie+garantia, deja m-am simtit mai…. moarta cu vreo 10 ani! Adica sa fim putin seriosi, lume!!!! Suma aia reprezinta un salariu BUN la noi in tara, nici macar jumatate dintre romani nu castiga 300 de euro pe luna, iar mie-mi ceri sa platesc atata in fiecare luna…… FARA CHELTUIELI?????? Pe bune, ce dracu’ se intampla aici??? A-nnebunit lupu’ de tot????

Of… iar am deviat de la ceea ce am vrut sa spun, de fapt. Deeeeeci…… da, am inchiriat un apartament, la demisolul unei cladiri dintr-o zona destul de buna…… recent renovat….. arata destul de bine….. la o prima vedere, ti s-ar parea ca l-ai prins pe Doamne-Doamne d-un picior, de-ai gasit chirie asa avantajoasa, pentru un apartament asa fain (de obicei, la pretul respectiv, ai “noroc” de cate-un buncar sau de vreo maghernita in care ai ca si colocatari gandaci si alte vietati). Dar nu! Aparatamentul asta arata chiar ok! Asa ca am pus repede banii pe masa si-am semnat un contract “la mica intelegere”, nu cumva sa vina altu’ sa-mi fure descoperirea!

Ooooooooooooooooook……. fericita nevoie mare, imi iau frumos bagajele de la Fragolina si…… ma mut! Despachetez, alea alea, trece timpul. Termin de despachetat…. ce sa fac eu? Tembelizor n-am, internet…. no chance! Cica vine rdsu’ pana-n Craciun….. om trai si om vedea. Buuuuun…. pai daca n-am nici d’aia, nici d’aia, mi-am luat frumos o carticica si m-am pus in pat in citesc. Mai intai, insa, am stins “aragazul” (precizare: nu exista calorifere. “aragazul”, caci nu stiu cum sa-i zic altfel, este o masinarie de incalzit, ce merge pe gaz de la butelie, si despre care am descoperit eu cum se aprinde, mai greu decat a descoperit Pavlov reflexul conditionat!). Stateam frumos in patut, patut care de altfel, este unul din elementele ce m-a atras la maxim cand am decis sa ma mut acolo. Adica….. are vreo 2 metri lungime si vreo alti 2 latime…. Anyway…. n-au trecut, cred, nici 20 de minute, pana a-nceput sa ma ia cu friguri. Cum naiba sa fie frig? “Aragazul” a mers cateva ore bune in continuu, la putere maxima, iar dupa spusele proprietarului, caldura persista in camera, ca doar e izolata, apartamentul e la demisol…… deci !fuck me! ca n-avea cum sa se raceasca asa repede! Dar s-a racit…. si a-nceput saracuta de Evil Bubbles sa tremure cum n-a tremurat nici in cele mai negre cosmaruri ale ei. Asa ca, am aprins “aragazul” din nou, si un val de caldurica placuta a-nceput sa invaluie camera. Stateam in varful patului, cufundata in lectura unei carti ce-si doreste sa creeze noi teorii ale conspiratiei….. eram….. sa zicem….. multumita. Nu mai tremuram, totul era perfect…. caci mai bine mor de cald, decat sa mor de frig! Dintr-o data, aoleu! Se stinge “aragazul”! Singur si de la sine! De parca era bantuit de fantome! Mi-au intepenit ochii cateva clipe asupra magnificei si deosebitei masinarii, dupa care am sarit ca arsa din pat, si-am fugit tinta la butelie! Repede, am inchis-o (faza aia cu gazele, moarte in somn etc etc …. nu stiu cat e adevarat si cat nu, dar n-am chef sa mor in halul asta… vreau sa am o moarte memorabila, s-ajung si eu macar la un “stirile de la ora 5″, daca se-ntampla cumva sa trec prin viata ca gasca prin balta….. ori moda cu muritul prin “asfixiere cu butelia” s-a invechit, nu mai e in trend). Revenind…. am inchis dispozitivul si m-am intors in pat…. am mai incercat, in zadar, desigur, sa citesc 2-3 pagini, dar deja ma dureau oasele de la tugul ce tragea din toate directiile. Asa ca….. m-am bagat sub paturica, imbracata in blugi, 2 bluze (groase, de toamna) si 2 perechi de ciorapi. Mi-am tras paturica pana peste varful nasului, mi-am adus genunchii pana la umeri si-am adormit frumos, cu gandul la soba bunicilor.

Asta am facut eu aseara. Acum sunt la Fragolina, intr-o vizita de curtoazie. Si….. caut chirie….. sau macar o plapuma groasa, da’ groasa de tot, cea mai groasa plapuma din lume!

Hormonii lu’ Oly.

L-am “adevar sau provocat” pe Oly, el a ales “adevar”, noi l-am pus sa descrie una dintre experientele lui sexuale mai…. neobisnuite, Oly a raspuns iar noi, ca niste mici dracusori neastamparati si enervanti ce suntem, am decis sa-i punem povestea undeva mai…. la vedere

“Copii, vreti s-auziti o poveste? copii, vreti s-auziti o poveste? copii, vreti s-auziti o poveste? copii, vreti sa…PTIUUU!!! da`ma dracu` de pick-up stricat ce sunt eu. Asaaa, hai, toata lumea mainile`n picioare, liniste in sala, puritanii manutzele la urechi si hai sa-i dam drumu` (ups…n-a sunat prea bine in contextu` asta). A fost odata ca niciodata, pe vremea cand Oly nu locuia in bucuresti, asa ca se potcovea cu 12 ocale de fier si punea curu’n tren sa mearga la capitale la beutura, curvasaraie, distractii, alea alea. Eeehh dragii mosului, si pe vremea aia avea oly si`o mica relatie la distanta, plasata tot in bukresh. Boon, toate ca toate da` cu cazarea era mare broblem (stiti voi paradoxurile alea, cand vrei, ai cu cine, si n-ai unde). Dom’le da’ cand urla hormonu`…pai urla, tata, nu stai sa te gandesti prea mult la detalii din astea gen cine mai e prin preajma. Stateam la o foarte buna prietena, care locuia intr-o garsoniera in Militari, si care ne si facuse cunostinta. Eh, si prietena cu pricina avea si ea barbat, ca doar oameni suntem toti, nu? Si in garsoniera cu pricina se gasea UN pat. Maricel, da’ nici sa aiba loc 4 oameni comod in el. Eh, si mergem toti 4 la berici, distractii, alea, si`n curu` noptii ajungem si noi acasa. Boon, zic, hai sa bagam zeturi, ca`i tarziu. Ne inghesuim, ne chinuim, si cumva, cumva, ne`ncadram toti 4 in pat. Trece juma’ de ora, trece o ora, io nu reuseam sa adorm, puii mei, urla hormonu’, veneam o data pe luna sau mai rar, trebea naiba sa fac ceva ca ramaneam cu coa..buza umflata daca nu. Pan’ la urma, iau inima’n dinti si ma apuc cu talent si in limita spatiului disponibil sa trag de don`shoara, poate poate pica ceva. Chioara de somn, se rostogoleste gingas ca un MIG in picaj spre mine, mie-mi cade jumate de corp din pat si raman atarnand, incerc sa rad pe infundate ca sa nu-i trezesc p`ailalti doi, eh, cu chiu cu vai reusim sa mimam un preludiu contorsionist pe 40 de centimetri de pat si cica, hai sa ne punem pe treaba. Acu’, io nu`s nici prea pudic, nici prea dus la biserica nu’s, asa ca incercam sa-mi spun ca nu-i nici o problema ca lipiti de noi dorm niste oameni. Don’shoara, pe de alta parte, cand scartaia patu’, o apuca rasu’; cand se invarteau aia prin pat, o apuca rasu’, dup`aia incepea sa toarne replici din categoria “101 lucruri pe care sa nu le spui NICIODATA cand faci sex”. In fine, dupa lungi si indelungate lupte, carcei, acrobatii, eu (ma rog, o parte din mine) m-am hotarat subit si fara voia mea s-o las mai moale ca nu`i pont. Eh, si moale a ramas. Asadar ne-am intors la planul initial, ala cu somnul, eu mi-am gasit un colt de pat (a se citi: capul, gatul si o bucata din trunchi erau pe pat, restul atarnau pe jos)si am tras pe dreapta, ea s-a strecurat suav ca tancul pe restul spatiului ramas liber si am trecut la faza somn a povestirii. Daca ce ati citit pana acum n-a fost destul de neobisnuit-amuzant-ciudat, mai urmeaza si partea 2: dimineata la cafea am aflat (eveniment urmat de vreo 10 minute de ras necontenit), ca cei doi nu dormeau ATAT de profund cum ne-ar fi placut noua sa credem Eh, sh-am incalecat (alta data, ca atunci n-am reusit de nici o culoare), pe-o sha, si`am terminat cu provocarea mea, mai voyeuriste mici ce sunteti!”

Mosule, citeste aici !!!

Lepsa de la Bobo….. top 10 lucruri ce-mi doresc de Craciun

1. ZAPADAAAAAA!!!!! Muuuuuuulta zapadaaaaaaaa
2. Un apartament numai si numai al meu
3. O bicicleta cursiera
4. Sa nu plece Mobi in tara lui Mos Craciun
5. Sa fac bungee jumping
6. Bani (un cliseu, stiu, dar chiar am nevoie, sunt falita de mult prea mult timp )
7. O calatorie in Jamaica
8. Sa reusesc sa renunt la fumat
9. Un sweet december (stie Mosu’ ce inseamna )
10. Sa se implineasca orice isi doresc persoanele care-mi sunt dragi, le dau lor dreptul sa profite de ultima mea dorinta

Leapsa merge mai departe la toti cei care vor sa o preia.

Bla bla bla blaaaa

De ce ne plangem mai mereu ca viata e scurta, cand de fapt viata e cea mai lunga chestie ce ni se poate intampla? Asa se intrebau cateva randuri din inbox-ul yahoo-ului meu…

Si acum ma intreb eu:

De ce ne plangem intr-una ca n-avem timp, dar, de fapt, ne permitem sa dormim o treime din viata?

Trecem mai departe…..

Eu si Capsunica avem chef de joaca si ne-am gandit sa dam startul unui joc de “adevar sau provocare” Asadar…. Oly ( ) …. adevar sau provocare?

LATER EDIT: Dragul nostru Olytzu, dat fiind faptul ca ai ales “adevar”, noi dorim ca tu sa ne povestesti cum s-a desfasurat cea mai….. neobisnuita……. amuzanta…… ciudata….. experienta sexuala a ta Ar fi frumos sa o povestesti pe blogsoru’ tau propriu si personal, dar daca doresti, noi iti punem si “abureli blog” la dispozitie Asteptam….. cu nerabdare