inca putin si decolam

Decembrie 30, 2012

2012 in review

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 11:44 pm

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The new Boeing 787 Dreamliner can carry about 250 passengers. This blog was viewed about 1,700 times in 2012. If it were a Dreamliner, it would take about 7 trips to carry that many people.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Aprilie 12, 2011

We are alive!

O noua zi, aceasi viata. E timpul sa ma mut de aici, sa incep alte lucruri pe care nu le voi termina niciodata, sa inventez o alta masca sociala. Una interesanta, poate chiar simpatica… una mai putin lenesa. Cine stie? Poate la anul, pe vremea asta, eu si masca mea vom tasta din Belize… pe blog sau nu.

*sau din Bora Bora :mrgreen:*

 

Aprilie 11, 2011

Inca o data

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 1:21 pm
Tags: , , , , , , ,

Mi s-a facut dor de spatiul asta cibernetic crespuscular si am decis sa mai incerc o revenire, poate-poate o sa reusesc sa-mi reanimez muncitorii din fabrica de idei si sa-i pun la lucru.

Hmmm… primul post dupa mai bine de un an si deja m-am blocat…. hahaha… de juma’ de ora caut smiley-urile… dammit! Eh, pentru moment, o sa inchei cu singurul smiley pe care mi-l mai amintesc: :mrgreen:

August 5, 2009

Primul/prima

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 4:02 pm
Tags:

Leapsa de la Oly 🙂

Care a fost primul / prima:

1. masina:  nici macar nu am carnet… dar am o amenda de circulatie pentru viteza excesiva :mrgreen: Insa asta e o alta poveste :))

2. calatorie in perimetrul tarii: la bunici 😛

3. calatorie in afara tarii: Austria, Viena

4. amintire: imi amintesc de o zi cand eram la bunica mea la tara si ea se apucase sa fiarba bulion :)) iar eu ma tot invarteam in jurul ceaunului si la un moment dat am vrut sa ma joc si am luat bulion intr-o cana, ca sa pun in sticla…. si… cum am facut, cum n-am facut, bulionul clocotit din cana a cazut pe piciorul meu; durerea a fost insuportabila, dar dupa aia am putut sa ma laud cu „buba” mea :mrgreen:

5. animal de casa: doua in acelasi timp: o catelusa foarte, foarte cuminte si foarte maidaneza, Laica si o pisica la fel de cuminte, Sonia… Ambele au murit de batranete, Laica pe vremea cand aveam eu cam 10-11 ani, iar Sonia…. hmmm… cred ca eram in clasa a 10-a.

6. indragosteala: aveam 10 sau 11 ani si m-am indragostit de nepotul unor vecini de la bunici care, ca si mine, mai venea prin vacante pe acolo. M-a tinut pana prin liceu, iar in facultate inca il doream :mrgreen: , insa mi-am dat si eu seama la vreo 20 de ani, ca era cam nesimtit… of of… dragostile astia :))

7. descoperire: alfabetul. Am fost fascinata de scris si citit cand eram la gradinita.

8. job: cel care il am acum :))

9. idol: hahahahah… Sailor Moon :))

10. creatie: desene cu Sailor Moon, prin clasa a 2-a :mrgreen:

Pai… leapsa merge la….. AprozarNet si la …. Ion 🙂

mmmmmm…..

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 4:46 am
Tags:

Ce poate scrie un om cand e beat? Presupun ca multe. Capsunica nu stie, ca s-a pus la somn de mult, dar se pare ca eu am gasit o sticla de vin prin casa si m-am decis sa …. gust :)) In concluzie si prin urmare, din moment ce nu tin mult la alcool, m-am cam… dar nu, de fapt ba da, m-am ametit, ca sa zic asa. Acum am ganduri de viitor. Adica… ma gandesc what the fuck o sa ma fac acuma ca am terminat facultatea??? Viitorul e negru si imi surade. Lucrez pe nici un milion pe saptamana (un milion cand imi surade norocul) si fac o chestie care, imi spune mie instinctul, ar trebui sa valoreze mai mult. Ca si Capsunica, care eu cred ca e de acord cu mine. Oricum, in cuvinte mai scurte, mor de foame prin Timisoara… pardon… murim de foame prin Tm. Are cineva o paine? 😦

Pfff… ce muzica ascult acum! Dar nu e important, ca-mi stric reputatia daca se afla hahahahhahah! Tocmai am terminat de jucat poker si mi-am pierdut toate cipurile 😦  Note to self: niciodata nu juca poker beat sau… ametit!

Mi-e foame… azi n-am avut 1leu ca sa-mi iau lapte, a trebuit sa-i zic baiatului de la casa sa-l duca inapoi, ca nu puteam sa platesc. N-am mai patit asta 😦 A fost infiorator… si atata lumea statea la coada! :(( Noroc cu vinul asta, scuza-ti-mi cacofonia, ca-l aveam mai de mult prin casa :mrgreen:

Ma uimesc ce corect scriu la betie! E o trasatura a mea: gramatica inainte de toate cand esti alcoolizat!

Inca mi-e foame…..

Am nevoie sa fug in lume…. ce putin o perioada scurta.

Cel mai trist este ca trebuie sa platesc chiria saptamana viitoare…. cine ma primeste in gazda? 😦

M-as urca in primul tren si as fugi undeva…. daca numai as putea….

Iulie 28, 2009

Draga mea iubita,

Intr-o noapte, pe cand sedeam linistita in patutul meu, Capsunica m-a abordat discret cu sms-uri bacoviene. Ne-am tot jucat in felul acesta, pana cand inconstientul meu a tasnit la suprafata si a inceput sa arunce cu adevaruri morbide in Capsunica. Am ajuns la concluzia ca nu ma mai pot ascunde mult timp in fata lumii, asa ca imi voi recunoaste trairile deschis. In caz ca vreodata cineva o va gasi pe Fragolina in baie, cu 1000 de taieturi mici dar adanci pe corp, atarnand deasupra unei cazi pline cu  sange in care zace inecata o pisica neagra, sa se stie cine a fost. Vreau faima!

Here it goes…

Draga Capsunico,

E miros de cadavre in oras iubito, si limba putrezita inca-ti mai atarna printre dinti, suierand suspine, implorand sa te scap de singuratate. Doar atat iti spun: adio, plec pe veci din penumbra-ti apasatoare, in calea fulgerului ma voi aseza si voi astepta sa-mi aduca o furtuna care sa ma spele cu greutatea ei de tine…

Nu te descompune inca, stiu ca te macina tristetea plecarii mele, dar iti las viermii sa-ti tina companie, sa te iubeasca in adancuri, sa-ti guste creierul spalat de ploile acide. Si daca viermii iti par prea putin, ti-am uns buzele cu ciocolata, sa le oferi cadou gandacilor ce asteapta in umbra copacului in care atarni.

Stii ce simt, stii ce ma doare, dar cred ca a venit timpul sa uiti, caci eu te-am uitat deja. Sunt departe iar mirosul tau de carne putreda a renuntat sa ma mai urmareasca. Pentru ultima data, adio… sfarsitul tau mi-a oferit fericirea.

Cu drag.

Iulie 24, 2009

2 obsesii.

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 1:42 am

Iulie 20, 2009

Lunch break is over.

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 2:27 am
Tags: ,

O sa revenim in cateva zile si de data asta, fara vacante :mrgreen:

Pana atunci, ceva funny 🙂

Iulie 13, 2009

Requiem for a dream

Filed under: Evil Bubbles abureste — Evil Bubbles @ 7:41 pm

E cald. Sangele meu fierbe cersind indurare, corpul meu se supune, fara speranta, asaltat de perdelele inegrite de fum. Gunoiul a inundat camera rosie, apa, alcool, suc, tigari fumate pe jumatate. Scrum, liniste, inmarmurire. Doar ceasul mai vorbeste, cicalitor, innebunitor. Si otrava aia are culoarea coniacului… spunea el.

In capul meu rasuna versurile pe care mi le-a soptit pisica neagra aseara. In oglinda se revarsa un chip tras, galben, sclavul anilor putini. Intinde o mana si mii de cioburi se imprastie in camera rosie. Venele mi s-au umflat, negre, o sa explodeze, o sa explodeze, o sa explodeze! Sparge ceva!

Mii de ace s-au imprastiat pe covor si ceasul le urmareste, le vorbeste. Infig unghiile in palme si sap dupa o salvare din gunoi. Tu poti sa ma urasti, eu n-am stiut vreodata ca existi….  otrava aia are culoarea coniacului… nu crezi?

Februarie 4, 2009

Ceva din mine, numai pentru tine …

Filed under: Capsunica Lenesa abureste — Capsunica Lenesa @ 3:57 am
Tags: , ,

E târziu, aproape noapte … simt cum prin vene îmi curge un alt fel de sânge, un sânge plin de ură … ştiu, trebuia să-mi iau medicamentele, dar acum e prea târziu, sunt prea plină de ură ca să mai pot schimba ceva prin acele pilule pe care un psihiatru mai labil decât mine mi le-a prescris. Simt cum ochii o iau razna, se mişcă incontinuu în stânga şi în dreapta, pupilele mi s-au dilatat … nu mai e mult …

După prea puţin timp, conştientul si inconştientul se contopesc … nu mai ştiu ce e vis si ce e realitate … nu îmi pot controla gesturile, privirile … gândurile

il văd intr-un colţ al camerei …  el nu ştie ce monstru zace în mine … e liniştit … poate face pe invizibilul  sau poate doar viseaza la eroii nemuritori din basme de mult apuse care vin să-l salveze din turnul de fildeş pe care el singur şi l-a construit printr-un comportament ostil şi antisocial …

Mă duc uşor spre el … îl aduc cu picioarele pe pământ printr-o simplă atingere pe umăr … îmi zambeşte dezamăgit … mă uit la el cu o privire goala. Îl mint, pentru prima dată îl mint … îi spun să ne jucăm un joc despre care tocmai am citit pe internet … trebuie să mă lase să îl leg la ochi. El acceptă, intotdeauna are încredere în mine, prea multă încredere … i-am mai spus de câteva ori să nu mai fie atât de naiv … el continuă să fie prea naivă … acum va vedea cât de mult costă naivitatea.

Îl leg la ochi încet … totul pare un joc. Îl iau de mână şi îi spun să se aşeze pe canapea. El face întocmai ce îi cer … o victimă atât de ascultătoare … îi spun să aştepte în tăcere pasul următor. Mă mai consult o dată cu mine, să fiu sigură că asta e ceea ce-mi doresc, după care îl întind pe canapea, îl leg de mâini şi de picioare. Zâmbetul îi dispare, dar încă are încredere … nu m-a întrebat ce sau de ce … când va vrea să facă asta, va fi prea târziu. Îl leg la gură … încet, încât totul să pară o joacă de-a hoţii şi poliţiştii. Acum e prea târziu pentru regrete …

Îi explic în câteva cuvinte despre monstrul din mine care mă obligă să fac asta … el ştie că nu mai există scăpare, dar nu protesteaza … se resemnează repede. Îl dezleg la ochi, vreau să ma privească …

Mai întâi îi tund părul … să înţeleagă că nu e o glumă … ştiu că tinea mult la părul lui … între timp îi povestesc cum va murii, că în scurt timp toată lumea va uita de el şi nu o să mai existe nimic pe lumea asta care să aducă aminte de existenţa lui … nu a lăsat nimic în urma lui … va fi un fiu pierdut pentru cineva si un prieten uitat pentru alţii … atât … o amintire vagă a unei persoane … a unei simple persoane.

Îl tai superficial pe burtă, picioare, mâini şi faţa … se zvârcoleşte fără şanşa … încearcă să urle … totul este degeaba … e mult prea târziu. Un deget îl tai pentru pisică … se uită cu prea multă poftă. După care îl tai încet în două. Prea mult sânge … regret? … e prea târziu pentru regrete …

Acuma tot ce rămâne de facut e să găsesc o modalitate să scap de cadavru …

Mă trezesc … deodată mă ridic în capul oaselor … totul a fost doar un vis … o privire schizofrenică îmi controleaza ochii şi un râs hienic îmi scapă printre buzele amorţite … e prea târziu pentru regrete …

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.