inca putin si decolam

noiembrie 5, 2008

In bloc cu dusmanul.

Filed under: Capsunica Lenesa abureste — Capsunica Lenesa @ 6:55 pm
Tags: , , , , , , ,

Draga mea Balonase Belicoase, dat fiind faptul ca tu mi-ai trezit maimutica ce da din pedale in craniul meu, cu acea amintire deosebita, acum e randul meu sa iti provoc un sentiment de automutilare.

Pentru inceput, draga mea, o mica descriere a „bestiei” in caz ca ai uitat-o, cu toate ca ma indoiesc ca ai putea uita o asemenea figura care ramane intiparita ca si cu fierul incins pe axonul neuronului tau. But come again, cu tine nu poti sa fi niciodata sigur. Azi esti functionala, maine a intrat saracul neuron in coma … deci nu vreau sa ma risc si iti voi face o mica descriere in cateva fraze, daca reusesc, a celei mai „iubite dintre pamanteni”.

O femei putin trecuta de 40 de ani, cu o fizionomie puternica … si cand spun puternica vreau sa intelegi PUTERNICA. Un crocobaur cu serpi in cap, cu ochii rosii mereu privindu-ma din umbra … am incercat de cateva ori sa o infrunt uitandu-ma in ochii ei dar am esuat lamentabil in procesul pe care eu il numesc „imblanzirea scorpiei” … singurul lucru pe care l-am primit dupa aceasta lupta au fost niste dureri de cap infernale cauzate de strabismul ei. O bestie antropofaga, care se hraneste cu nervii mei in sange, care iese din barlog si ataca de fiecare data cand simte miros de capsunica. La o prima vedere pare un experiment genetic esuat al doctorului Mengele …

DA … mi-e frica de ea … mi-e foarte frica de ea … simpla ei infatisare imi provoaca un sentiment de groaza. Stiu ca ma pandeste de fiecare data cand ies din casa, stiu ca ma priveste din umbra … stiu pentru ca de fiecare data ma ataca, ma agreseaza, ma asalteaza … pur si simplu ma terorizeaza.

In continuare iubita mea cu ochii „ca cacaua” iti voi repovesti acea mica nuvela pe care o sti de cand ne-am cunoscut, si anume prima intalnire cu monstrul de sub scara.

Am venit eu la facultate, toata plina de vise si planuri de schimbare a lumii. Eram convinsa ca o sa ajung acea cineva care „va face diferenta” … niciodata nu e prea tarziu … oricum primul lucru pe care il voi face va fi sa o linsez pe vecina … 😀 … Si uite ca iar deviez de la subiect (la naiba). Eu eram cu o tona de bagaje dupa mine … ea era pe banca si ma privea sadic … eram noua in bloc si stiam ca le-am dat vecinilor un subiect de barfa controversat pe care sa-l discute cateva luni bune. (nu stiau nimic de mine, refuzam sa le raspund la orice intrebare lagata de locul de provenienta sau de studiile pe care le urmam). Toate bune si frumoase … o luna de zile am avut pace … fara scandaluri, fara urmariri, fara nimic altceva care sa ma faca sa imi doresc sa invat sa construies o bomba si sa o pun in scara blocului.

Drama mea ca si vecina a vecinei a inceput cand a venit mama colegei mele de apartament cu nepotul ei in vizita. Nepotelul, un adorabil si jumatate, un scumpic in jurul varstei de 5 anisori dar in acelasi timp si un dracusor … ne-am inteles de minune … ne uitam la desene impreuna, povesteam despre avioane si astronauti, despre povesti nemuritoare, despre scooby doo si nu in ultimul rand radeam si ne prosteam … ma simteam copil din nou … a fost pentru mine cel mai relaxant weekend (atat au durat jocurile noastre) … dar se pare ca vecina era de alta parere. Dupa cateva saptamani de la trista despartire de copilas, ma intalnesc cu bestia … s-a postat pe scari in fata mea … am incercat sa o ocolesc dar nu am avut nici o sansa (cred ca am spus deja ca avea o fizionomie PUTERNICA) … nu am avut pe unde sa ma strecor. Acela a fost momentul in care intre noi 2 s-a declarat razboi. Tin minte si acum reactia mea cand mi-a spus draga mea vecina ca nu mai suporta sa auda in fiecare zi si noapte un copil alergand prin casa. In momentul respectiv nu mi-a venit altceva in minte decat invocarea unei erori de perceptie … am incercat sa-i explica ca in apartamentul in care imi faceam eu veacul nu locuieste nici un copil … dar a fost in zadar … ea o tinea una si buna cu copilul pe care il aude in fiecare noapte … deja devenea insuportabila si eu chiar ma grabeam … sau poate nu … dar oricum aveam altceva mai bun de facut decat sa ascult balivernele unei frustrate, probabil nesatisfacuta de muuuuuuulta vreme. Nu mi-a trebuit prea multa vorba sa scap de ea, doar ca speram sa nu trebuiasca sa recurg la anumite afirmatii rautacioase. Asa ca i-am spus ca drama pe care ea inca o traieste s-a terminat acuma cateva saptamani, ca intr-adevar a fost un baietel care a stat la noi, dar totul a durat 2 zile, ca trebuie sa depaseasca trauma cauzata de acei pasi nevinovati ai unui copil de 5 ani, ca ma grabesc, ca vorbim despre asta cu alta ocazie, ca nu-mi cer scuze pentru ca nu era o intamplare care necesita asa ceva si am evadat imediat ce am prins un coltisor prin care se intrezarea lumina. Am fost o vreme socata din cauza intalnirii de gradul 3, dar eram sigura ca va trece si se va uita acel mic incident iar eu si vecina vom putea convietui in pace si armonie. Pe vremea aceea inca mai credeam in presupusa bunatate ascunsa in fiecare om.

Dupa alte cateva saptamani, in care reusisem sa refulez acea amintire nefasta, primesc inca o lovitura din partea „adorabilei” vecine. Sta la panda, ma prinde pe scara si ma intreaba pe un ton agresiv: „auzi domnisoara, ce faci tu serile de razi atat de puternic incat reusesti sa ma ti treaza pe mine si pe sotul meu toata noaptea?”. Singura mea reactie a fost o gura deschisa larg, o mutra de uimita si o privire de copil tamp. Nu am avut replica … sau poate aveam … dar in momentul respectiv neuronii mei duceau o lupta crancena pentru echilibrarea psihicului meu socat. Am incercat sa fug, dar nu am reusit. A trebuit sa stau si sa ascult aberatiile vecinei. Deci … eu sunt constienta ca rasul meu este putin mai colorat, poate chiar putin mai mult colorat … dar de la acest fapt pana la reactii agresive din partea vecinilor, nu am ajuns niciodata. Concluzia este ca una din noi doua are o problema.

Dupa o lunga perioada de timp, in care nu s-a intrezarit nimic nou pe frontul de vest, in care ne-am jucat de-a hotii si vardistii, in care mi-am exersat manevrele mele de a evada din propiul apartament fara ca fiara sa puna mana pe sufletul meu, ma intalnesc cu bestia … de data asta in magazinul alimentar din zona. Simt o privire patrunzatoare si o respiratie acida care imi ardea ceafa … imediat soseste si mana ei care ma prinde de bluza si ma trage. Nu puteam sa cred, nu vroiam sa cred … nu puteam sa-mi explic prezenta ei langa mine, speram sa fie o greseala, sa ma fi confundat doamna sau sa o fi confundat eu pe ea … stiam ca se va lasa cu scandal … nici nu vroiam sa-mi imaginez ce-i mai putea debita mintea ei bolnava … sau poate ca stiam, dar speram din tot sufletul ca galagia din seara precedenta sa nu fie motivul flacarilor scoase pe gura si a fumului scos pe nas … dar hei, o data in an e ziua mea … macar atunci sa am si eu voie sa rup tacerea … ar trebui sa-mi fie recunoscatoare pentru ca in jur de ora 11 am plecat de acasa cu gasca sa ne varsam creierii intr-un club jegos. Dar nuuu … de unde recunostinta de genul din partea scorpiei??? … Asa ca, fara absolut nici o jena,draga mea vecinica m-a facut cu ou si cu otet, acolo in vazul tuturor … reactia mea a fost cea obisnuita … tacere, uimire numai ca de data asta s-a mai adaugat un sentiment … acela de umilinta. In momentul respectiv era foarte bine venit un mic cutremur, macar un pic sa se miste placile tectonice, doar cat sa prabuseasca o bucatica cat de mica din tavan in capul gandacului … nimic mai mult 😀 . Eh, asta e, am trecut si peste asta si peste privirile pline de compasiune a vanzatorilor si cumparatorilor.

In lunile trecute, vecina a gasit un nou motiv pentru a-mi bantui visele, transformandu-le in cosmaruri. O inund. De unde pana unde a ajus ea la concluzia asta, nu stiu … dar, draga mea Balonase Belicoase, vreau sa-ti aduc aminte in mod special de acea noapte din urma cu 3 saptamani, in care a aparut monstrul iritat la culme in pragul usii mele, iar tu ai avut ghinionul sa-mi fi musafira in acele momente. Sa-ti improspatez putin memoria pietrificata in urma socului. Am venit acasa si tu ma asteptai in pragul usii cu un zambet tamp si cu pisica diavolului in brate. Mai ti minte ce obosita eram? si cat de mult tanjeam dupa o baie? … dar bubuiturile in usa si strigatele monstrului ce se afla dincolo de ea? … Insa chiar nu cred ca ai uitat cum stateai impietrita in fata usii de la baie, sperand intr-o minune in care eu sa aud cum tu imi sopteai testamentul … Si acuma imi aduc aminte fata ta de copil mic, speriat de bau-bau, cand am iesit din barlogul de unde ma joc de-a inundatul cu vecina. Nu credeam ca o sa te vad vreodata mergand pe varful degetelor prin casa si vorbind in soapta. Mda … a fost frumoasa seara noastra cand a trebuit sa ne povestim povestile incitante in soapta, pe intuneric, pentru a induce monstruletul in eroare. Dar draga mea … nu cred ca ti-am povestit tristul final. A doua zi cand am venit de la faculta, am intrat in scara pe varful degetelor si am incercat sa ma strecor nevazuta … dar the beast m-a ochit. Asa cum stateam eu in fata usii incercand in cea mai mare disperare sa-mi gasesc cheile, o vad cum urca turbata scarile spre mine. Mi-am vazut moartea cu ochii … eram sigura ca o sa-mi devoreze sufletul si o sa ma lase mutilata intr-o balta de sange. Traumele insa nu au fost fizice ci psihice. A inceput sa-mi tina teoria batului de chibrit despre nesimtire si despre cei 7 ani de acasa pe care ea zice ca nu-i am (o contrazic categoric … daca nu aveam cei 7 ani de acasa, pana acum ar fi avut de mult rahat pe presul din fata usii, rosii in geam, lipici pe clanta de la usa si un pumnal infipt in ochiul stang (ala care se uita tot timpul pe pereti). Dar de data asta reactia mea a fost alta … cu acelasi calm de pana acuma am invitat-o frumos in casa, i-am explicat ca nu are cum sa fiu eu pricina petelor ei de pe pereti din simplul fapt ca am chemat un instalator care si-a dat cu stangu’ in dreptu’ si si-a exprimat umila parere care ma excludea pe mine de pe lista suspectilor si i-am mai explicat ca in fiecare luna il folosesc pe Mr Musculos si ca nu are cum sa fie nimic infundat … bestia inca era posedata de aceasi privire criminala. Colac peste pupaza, fara sa bata la usa, fara sa intrebe nimic, da buzna administratorul … nu credeam ca o sa ma bucur atat de mult sa-l vad vreodata pe acel mosulet iritant … dar stiam ca acum vecina nu o sa mai poata lua cutitul din sertar sa mi-l implante in inima si sa-mi devoreze sufletul. Administratorul era confuz si nu intelegea care era pricina urletelor de pe scara si a venit sa cerceteze sursa (tipic mosuletilor care nu au ce face si isi baga nasucul peste tot). Mi-au admirat amandoi tevile din baie, si-au dat cu parerea, au facut teste, au stat la panda pentru acel strop de apa care parea sa fie cauza problemelor existentialiste ale vecinei … dar picatura a intarziat sa apara … scapasem … demonstrasem ca sunt nevinovata … imi castigasem, macar pentru putin timp, dreptul de a parasi domiciliul intr-un mod libertin …

Pana acum, draga mea Balonase Isterice, nu s-a mai inregistrat nici un incident … sunt fericita.

Sper sa nu ma vad nevoita, dupa ce parasesc acest loc inspaimantator si plin cu mostrii, sa pun in aplicare planurile tale EVIL de a-mi distruge vecinica. Cum care planuri? … alea sadice la care numai tu te puteai gandi (gen: vestita poanta cu pizza de prin comediile americane, sa-i trimit doi stripperi politisti la usa etc)

12 comentarii »

  1. Heheheh, I feel your pain, sista`, numai ca spre deosebire de tine eu am reusit sa ma fac vinovat de tot ce ma acuza vecinu` dedesubt :)) i-am bushit tavanul si lustra fiindca mi-am lasat frigiderul la dezghetat si i-a curs apa pe tavan, i-am dat o gaura in tavanul din baie fiindca aveam o teava sparta care nu curgea la mine, deci nu stiam de ea, in schimb facea sauna si cascada niagara pe peretele lui, ma apuca pe la o bucata de noapte sa exersez la tobe pe picioare si izbesc cu picioarele in podea de-i tremura mobila in casa :))
    Pe de alta parte mai sunt paranoici care ma acuza ca infund ghena. Invariabil cand se infunda, eu sunt de vina, ca „cine mai arunca atatea sticle de suc in ghena? numa` de la voi poa` sa fie”.Argument solid, tata, ce sa`i faci? Numa` ca…eu pun sticlele in saci si le duc jos, nicidecum in ghena. Oh well, whatever, trecem peste, pana acum au reusit sa nu ma scoata prea tare din sarite (decat cand stau la taclale in fata usii liftului dupa ce l-au chemat, cu usa deschisa, nu care cumva sa il cheme si altcineva. Am ajuns si eu sa fac ca pensionarii, sa bat cu pumnu`n lift pana se prind aia si inchid usa:P

    Comentariu de Oly — noiembrie 5, 2008 @ 10:40 pm

  2. capsunica.. cam cat de MASIVA e adorata vecina? ca poate-mi exersez un pic talentul cu ea..
    si nu mai scrie asa mult ca nu citesc.. si io vreau sa citesc dar ma opresc pentru ca PREA mult.. :))) deci, concluzie: io nu citesc mult /:)

    revin. esti sigura ca rasul colorat o tinea treaza toata noaptea/ sau erau alte manifestari verbale femeiesti care se amestecau in dansul surd al noptii si se impleteau cu cele 4 timpane ce zaceau un etaj mai jos? .. 😀

    Comentariu de Damian — noiembrie 5, 2008 @ 11:51 pm

  3. Recunosc că n-am citit tot ce ați scris pentru că nu am răbdare. Concluzie: Nu scrieți nimic câteva zile, iar când o faceți … 2 much dragelor. Sau sunt eu o putoare? 😐

    Comentariu de BoBo — noiembrie 6, 2008 @ 1:51 am

  4. daca sunteti obisnuiti sa cititi doar scurte proverbe incercati pe site-ul guvernului…iar daca totusi mai intrati pe aici nu are rost sa comentati daca nu cititi…voi stiti ca acest post a fost scris fara ca autorul sa respire?…stiti ca se poate intra in cartea recordurilor cu asta?

    Comentariu de penciu — noiembrie 6, 2008 @ 2:15 am

  5. @Oly: ma bucur sa vad ca nu sunt singura hartuita de vecinii comunisti, imbecili, frustrati, neghiobi, tampiti, idioti, cretini etc. Poate ne unim fortele si dam cu bomba in ei 😀
    @Damian: cat de masiva? … foarte masiva … prea masiva. Cand urca scarile, nu mai are loc nici o musca pe langa ea. Tot timpul am crezut ca foloseste ceva incantatii sa iasa din casa … hocus-pocus si s-a teleportat dincolo de usa.
    Cat despre cauza nesomnului ei, am toate motivele sa cred ca este rasul, pentru ca asta mi-a reprosat ea. Dar intre noi fie vorba, eu tind sa cred ca se mai adauga si unele elemente ale „manifestarii verbale femeiesti” … 😀
    @BoBo: mie una, mi-e prea lene sa scriu in fiecare zi … si de asta prefer sa scriu mai rar dar mai consistent. Dar exista o solutie: citesti in reprize, cateva randuri pe zi, si asta ar echivala, zic eu, cu scrisul unui post in fiecare zi 😀
    @Penciu: nici nu ma indoiam de calitatiile tale de sustinator. ieei penciu 😀

    Comentariu de Capsunica Lenesa — noiembrie 6, 2008 @ 10:35 am

  6. Hmm… Eu de obicei raspund la usa dezbracat complet si cu o funda rosie legata de gat. Sa fie treaba completa le spun inainte sa iasa din starea de bulversare:

    -„E ceva important? Repet cu 3 baieti o scena din Alba ca Zapada pentru Teatrul de Copii.”

    … merge de fiecare data

    Comentariu de Ion — noiembrie 6, 2008 @ 11:16 am

  7. 😆 … nu pot sa compar mintea ta diabolica si sadica cu a mea … eu sunt mai linistita de fel … sunt pudica si rusinoasa … dar spune-mi ce te faci daca nu e vecinul/vecina care credeai la usa, atunci cand iti afisezi goliciunea in toata splendoarea ei?? (mama, bunica, tata, coleg, profesor … etc)

    Comentariu de Capsunica Lenesa — noiembrie 6, 2008 @ 11:23 am

  8. @penciu – De ce ești așa acid?

    Comentariu de BoBo — noiembrie 6, 2008 @ 4:50 pm

  9. Ion… esti la inaltime, ca de obicei 😀 😀 😀

    Comentariu de Evil Bubbles — noiembrie 8, 2008 @ 8:22 pm

  10. <>

    Am vizor 😀

    Comentariu de Ion — noiembrie 9, 2008 @ 3:55 am

  11. Era grav daca ai fi fost in blog cu dusmanul.
    Sau poate ca asta ai vrut sa spui.
    Capsunica, sunt curios daca iti plac ciresele.
    Eu cred ca daca s-ar pune problema unei confruntar, ceva asa ca un cheioan, cireasa bate capsuna.

    Cu dulceata,

    adevarulabsolut.blogspot.com

    Comentariu de adevarulabsolut — noiembrie 13, 2008 @ 4:56 pm

  12. @adevarabsolut: Nu-mi plac ciresele, au viermi si eu nu mananc carne … dar nici nu mi-e frica de cirese, indiferent de cine ar fi ciresele despre care imi spui tu … sunt sigura ca mesajul tau are ceva subtilitati, dar eu nu sunt buna la interpretat chestii de genul 😀

    Comentariu de Capsunica Lenesa — noiembrie 13, 2008 @ 7:13 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: