inca putin si decolam

noiembrie 23, 2008

scotocind prin sufletul aprozarului

Filed under: Capsunica Lenesa abureste — Capsunica Lenesa @ 4:25 pm
Tags:

A fost o data ca niciodata …

Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti …

~

In anul 2019,

La colt de strada,la parter de bloc,

Un aprozar bunoc.

El avea de toate, bune rele imbucate.

Avea cuvinte, avea rime,

Avea adevaruri si minciuni,

Dulciuri, saratele, portocale si lamai,

Ciocolata si cacao …

Dar mai presus de toate,

Avea minte la bucata.

~

Aprozarul imbatranit, de ceva vreme era nefericit.

Dezamagit de finalul mult promis

In 2012 nesosit.

Mintea nu se mai vindea,

Adevaruri nu mai gasea,

Doar minciunile mai treceau si relele se mai cereau.

Obosit de nenumaratele revolutii,

De imensele infrangeri,

Cuvintele se ascundeau undeva intr-un colt al mintii sale,

Refuzand sa mai iasa la strigare.

Pentru tot ce muncise, pentru tot ce traise, disparuse

Iluzia unei lumi perfecte se destramase.

~

Aprozarul astepta,

Prea mult astepta,

Un final ca si in basme

Cu printese buclucase.

~

Cu parul inasprit si de vreme inalbit,

O cauta in mintea lui pe doamna Aprozar …

Nu o gasea, era prea departe de realitate

Chipul ei fusese de mult ingropat, alturi de o carte.

~

Era trist, poate prea trist.

Dar isi ducea tristetea cu mandrie, cu speranta intr-o sclipire

Intr-o sclipire a unui om, care sa descopere un nou atom

Un atom care sa sa faca un mare nimic in urma lui

Un nimic in care se va pierde si urma lui.

~

Aprozarul inca asteapta … pana in ziua de astazi el asteapta.

Se spune ca daca te duci la aprozarul din colt, il poti auzi cum isi striga asteptarea

De printre rafturile prafuite si de vreme invechite.

~

Si am incalecat pe o sa si v-am spus minciuna mea 😀

Publicitate

Blog la WordPress.com.