Draga mea iubita,

Intr-o noapte, pe cand sedeam linistita in patutul meu, Capsunica m-a abordat discret cu sms-uri bacoviene. Ne-am tot jucat in felul acesta, pana cand inconstientul meu a tasnit la suprafata si a inceput sa arunce cu adevaruri morbide in Capsunica. Am ajuns la concluzia ca nu ma mai pot ascunde mult timp in fata lumii, asa ca imi voi recunoaste trairile deschis. In caz ca vreodata cineva o va gasi pe Fragolina in baie, cu 1000 de taieturi mici dar adanci pe corp, atarnand deasupra unei cazi pline cu  sange in care zace inecata o pisica neagra, sa se stie cine a fost. Vreau faima!

Here it goes…

Draga Capsunico,

E miros de cadavre in oras iubito, si limba putrezita inca-ti mai atarna printre dinti, suierand suspine, implorand sa te scap de singuratate. Doar atat iti spun: adio, plec pe veci din penumbra-ti apasatoare, in calea fulgerului ma voi aseza si voi astepta sa-mi aduca o furtuna care sa ma spele cu greutatea ei de tine…

Nu te descompune inca, stiu ca te macina tristetea plecarii mele, dar iti las viermii sa-ti tina companie, sa te iubeasca in adancuri, sa-ti guste creierul spalat de ploile acide. Si daca viermii iti par prea putin, ti-am uns buzele cu ciocolata, sa le oferi cadou gandacilor ce asteapta in umbra copacului in care atarni.

Stii ce simt, stii ce ma doare, dar cred ca a venit timpul sa uiti, caci eu te-am uitat deja. Sunt departe iar mirosul tau de carne putreda a renuntat sa ma mai urmareasca. Pentru ultima data, adio… sfarsitul tau mi-a oferit fericirea.

Cu drag.

2 obsesii.

Lunch break is over.

O sa revenim in cateva zile si de data asta, fara vacante

Pana atunci, ceva funny 🙂

Requiem for a dream

E cald. Sangele meu fierbe cersind indurare, corpul meu se supune, fara speranta, asaltat de perdelele inegrite de fum. Gunoiul a inundat camera rosie, apa, alcool, suc, tigari fumate pe jumatate. Scrum, liniste, inmarmurire. Doar ceasul mai vorbeste, cicalitor, innebunitor. Si otrava aia are culoarea coniacului… spunea el.

In capul meu rasuna versurile pe care mi le-a soptit pisica neagra aseara. In oglinda se revarsa un chip tras, galben, sclavul anilor putini. Intinde o mana si mii de cioburi se imprastie in camera rosie. Venele mi s-au umflat, negre, o sa explodeze, o sa explodeze, o sa explodeze! Sparge ceva!

Mii de ace s-au imprastiat pe covor si ceasul le urmareste, le vorbeste. Infig unghiile in palme si sap dupa o salvare din gunoi. Tu poti sa ma urasti, eu n-am stiut vreodata ca existi….  otrava aia are culoarea coniacului… nu crezi?